Acest site se afla in curs de actualizare, constructie, reconstructie. Posibil ca unele pagini sa nu functioneze sau sa intampinati diferite erori. Ne cerem scuze pentru eventualele neplaceri provocate!

Istoria si beneficiile aduse sanatatii si stiintei

de apa alcalina ionizata

 

- REFERAT -

    1. Introducere 

 

     O buna hidratare este fundamentala sanatatii. Corpurile noastre sunt compuse din aprox. 70% apa, deci este esential sa ne mentinem hidratati. Dilema multor oameni este: "Care este cea mai buna apa de baut?" Exista temeri legate de apa de baut de la robinet care contine potentiale toxine cum ar fi metale grele, reziduuri de pesticide, reziduuri hormonale si farmaceutice. O alta problema este de asemenea prezenta acizilor humici in sursa de apa, care sunt foarte dificil de eliminat in tratarea apei iar clorul, folosit la dezinfectia apei, in combinatie cu compusii din apa, da nastere unei substante numite triclorometan (cloroform), o substanta cancerigena.

 

 

     In consecinta,multi oameni au ales sa bea apa imbuteliata sau sa instaleze echipamente de filtrare sub chiuveta cum ar fi sistemele de osmoza inversa sau utilizand distilatoare de apa. A crescut ingrijorarea cu privire la depozitarea si transportul pe distante lungi a sticlelor cu apa imbuteliata si la posibila trecere a cadmiu-lui in apa daca peturile stau expuse direct la razele soarelui sau la temperaturi de peste 22 grade. Cadmiu asimilat in timp, devine cancerigen pentru organism.

 

 

     Deci, dilema este urmatoarea: Cum putem fi siguri ca apa pe care o bem este de cea mai buna calitate care hidrateaza corespunzator organismul nostru si ajuta la eliminarea reziduurilor si toxinelor? O apa de buna calitate este cea care nu contine poluanti si are in compozitie mineralele benefice organismului nostru. Oricum, o apa buna trebuie sa aiba abilitatea de a purifica sangele,de a intari sistemul imunitar si de a ajuta la neutralizarea radicalilor nocivi liberi. S-a dovedit ca apa are multe proprietati benefice pentru sanatate.

 

 

     Informatia din aceasta brosura va ajuta sa va formati o idee mai ampla despre apa ionizata, despre istoria utilizarii acesteia, despre stiinta din spatele ei, despre tipul problemelor de sanatate pt. care oamenii au gasit-o a fi benefica si va ofera un rezumat despre modurile prin care aceasta apa poate fi produsa. Odinioara, apa ionizata era produsa numai prin electroliza, dar acum, amestecurile de minerale naturale sunt utilizate pt. a avea un efect similar asupra apei, rezultatul fiind aducerea apei alcaline ionizate cu proprietati antioxidante la indemana tuturor.

 

 

    2. Scurt istoric al apei alcaline ionizate 

 

Apa ionica alcalina se produce prin folosirea unui ionizator de apa care separa prin metode electrice apa de la robinet în apa alcalina ionizata si apa acida ionizata. Primele ionizatoare de apa  au fost dezvoltate în Japonia la începutul anilor ’50, posibil ca rezultat al testarilor sistemului rusesc de electroliza. Experimentele au fost facute la început pe plante si pe animale. Dezvoltarea pe scara larga a început în anul 1954 atunci când câteva universitati agricole din Japonia au început sa cerceteze efectele apei ionice alcaline, si în special efectele apei acide asupra plantelor. In prezent, serele care furnizeaza flori taiate folosesc apa acida pentru a-si pastra florile proaspete o perioada mai lunga de timp înainte de a le livra florariilor.

     A durat mai mult timp pâna când s-au adunat informatii referitoare la oameni si cu siguranta a fost necesar un efort sustinut. Totusi, medicii japonezi au adunat în cele din urma suficiente informatii pentru a confirma nu doar lipsa toxicitatii apei alcaline, ci si efectele sale benefice pentru ameliorarea multor simptome ale unor boli pt. adulti.

     Primele ionizatoare comerciale de apa alcalina au fost disponibile în Japonia din 1958. La început, erau folosite doar unitati foarte mari în spitale. În 1960, un grup de doctori în medicina japonezi si cercetatori stiintifici în domeniul agricol, au format un institut de cercetari speciale, medical si agricol pentru a investiga apa ionizata. Au fost organizate întâlniri anuale pentru a-si comunica descoperirile. În cele din urma, pe 15 ianuarie 1966, Ministerul Sanatatii si Restaurarii din Guvernul japonez a recunoscut ionizatorul de apa alcalina ca un dispozitiv medical legal pentru îmbunatatirea sanatatii omului.

     Ionizatoare de apa alcalina produse în Japonia au fost prezentate la început în Coreea în anii 70, iar astazi sunt, de asemenea aprobate ca dispozitive medicale de catre guvernul Sud-Coreean. În 1985, unitatea casnica produsa în Coreea a fost prezentata în Statele Unite. În anul urmator, pe 14 aprilie, a fost realizat cu succes un test de toxicitate de catre un laborator independent din Los Angeles, folosind standardele FDA (Food and Drug Administration). Rezultatele au dovedit ca nu exista toxicitate în apa alcalina generata de ionizatorul de apa. Producerea ionizatoarelor de apa este acum principala realizare a Coreei, unde momentan 20 de fabricanti  produc peste 1 milion de ionizatoare pe an.

     Cele mai ample cercetari au fost efectuate in ultimii ani, din nou pt. prima data in Japonia si Corea in folosirea proprietatilor naturale ale anumitor minerale pt. a da apei proprietati similare cu cele pe care le da ionizatorul de apa electrolitic. A rezultat o noua gama de produse care ofera consumatorilor beneficiile apei alcaline ionizate pentru sanatate fara nevoia de electricitate. O mare parte din aceasta activitate a fost popularizata in Est prin studiul de cercetare a Profesorului Won H Kim, fost absolvent al Univesitatii Oxford, care este considerat in Corea ca fiind cel mai remarcabil specialist in terapia utilizarii apei minerale alcaline ionizate. 

 

 

 

    3. Stiinta apei ionizate alcaline

 

Apa, chimia vietii

 

     Viata pe pamant este complet dependenta de apa. Un mare procent al lucrurilor vii, plante sau animale, se gasesc in apa.

Organismele vii sunt compuse in mare masura din apa.

Aproximativ 70 – 90% din toata materia organica este apa.

 

     Reactiile chimice in toate plantele si animalele au loc intr-un mediu apos. Apa nu asigura numai mediul care face aceste reactii posibile, apa insasi este un important reactant sau un produs al acestor reactii. Pe scurt, chimia vietii este chimia apei.

 

Apa, solventul universal    

     Apa este un superb solvent universal datorita polaritatii moleculei de apa si tendinta acesteia de a forma legaturi ale hidrogenului cu alte molecule.

    O  molecula de apa, exprimata cu simbolul chimic H2O, cotine 2 atomi de hidrogen si un atom de oxigen.

    Singur, atomul de hidrogen contine un proton in nucleu si un electron care graviteaza in jurul lui. Oxigenul,pe de alta parte,contine 8 protoni in nucleu cu 8 electroni care graviteaza in jurul lui. Aceasta in chimie poate fi desenat ca litera O inconjurata de 8 puncte reprezentand 4 perechi de electroni.

    Singurul electron de hidrogen si cei 8 electroni ai oxigenului sunt cheia chimiei vietii deorece ei ne arata cum hidrogenul se combina cu oxigenul pentru a forma molecula de apa, sau se separa pentru a forma ioni.

    Hidrogenul tinde sa se ionizeze prin pierderea singurului electron si formand un singur ion H+, care este un simplu proton izolat deoarece hidrogenul nu contine neutroni. O legatura a hidrogenului apare atunci cand electronul unui atom de hidrogen este impartit cu un alt atom electronegativ cum ar fi oxigenul care are un electron lipsa.

 

Polaritatea moleculei de apa

    In molecula de apa, doi atomi de hidrogen sunt legati  covalent cu un atom de oxigen.   Dar deoarece atomul de oxigen este mai mare decat al hidrogenului, forta cu care atrage electronii de hidrogen este corespunzator mai mare asa ca acestia  sunt pozitionati mai aproape de invelisului atomului de oxigen si mai departati de invelisurile atomilor de hidrogen. Aceasta inseamna ca desi molecula apei ca intreg este stabila, marea masa a nucleului de oxigen dirijeaza pozitionarea tuturor electronilor in molecula, inclusiv a celor de hidrogen, dand o usoara incarcatura electronegativa portiunii de oxigen a moleculei.

    Invelisurile atomilor de hidrogen, datorita faptului ca electronii de hidrogen sunt mai apropiati de oxigen, primesc o mica incarcatura electropozitiva. Aceasta inseamna ca moleculele de apa au tendinta sa formeze legaturi slabe cu alte molecule de apa deoarece capatul cu oxigen este negativ si cel cu hidrogen este pozitiv.

 

     Un atom de hidrogen, in timp ce ramane legat covalent cu atomul de oxigen al propriei sale molecule, poate sa formeze o legatura slaba cu oxigenul altei molecule. In mod similar, procedeaza si atomul de oxigen. Deoarece moleculele apei au aceasta polaritate, apa este o entitate chimica continua.

 

    Aceste legaturi slabe joaca un rol crucial in mentinerea configuratiei multor molecule ce se gasesc in materia vie. Deoarece aceste legaturi sunt slabe, ele sunt rapid rupte si reconstruite in timpul reactiilor fiziologice normale. Desfacerea si rearanjarea acestor legaturi slabe este in esenta chimia vietii.

 

   Pentru a ilustra abilitatea apei de a descompune alte substante, sa luam exemplul unei lingurite de sare intr-un pahar cu apa.

  La sarea uscata (NaCl) atractia intre atomii de sodiu electropozitivi (Na+) si  cei de clor electronegativi (Cl-) este foarte puternica pana cand sarea este pusa in apa. Dupa ce sarea este pusa in apa, atractia dintre atomul electronegativ de oxigen din molecula de apa pentru ionii de sodiu incarcati pozitiv si similar atractia dintre atomul electropozitiv de hidrogen din molecula de apa pentru ionul de clor incarcat negativ, este mai mare decat atractia dintre ionii de Na+ si Cl-. In apa legaturile ionice ale moleculei natriu clor sunt usor rupte datorita actiunii numeroaselor molecule de apa.

 

   

 

Dupa cum vedem in acest exemplu, o simpla molecula de apa poate rupe o legatura puternica cum este cea din molecula de NaCl. De aceea numim apa solvent universal. Este o solutie naturala care rupe legaturile din molecule mai mari si mai complexe. Aceasta este chimia vietii pe Pamant. 

Reactiile de oxidare-reducere        

     Reducere inseamna atragerea unui electron (e-), si reciproc, oxidarea inseamna cedarea unui electron.  Atragerea unui electron,  reducere, stocheaza energie in substanta redusa. Cedarea unui electron, oxidarea, elibereaza energie din substanta oxidata. Ori de cate ori o substanta este redusa o alta este oxidata.

 

         Pentru a clarifica acesti termeni, consideram doua molecule A si B ca exemplu. Cand moleculele A si B vin in contact iata ce se intampla: B atrage un electron de la molecula A. Molecula A devine oxidata pentru ca a pierdut un electron iar B devine redusa deoarece a castigat un electron negative (e-).

     In sistemele biologice, inlaturarea sau adaugarea unui electron constituie cel mai frecvent mecanism al reactiilor de oxidare reducere. Aceste reactii sunt denumite frecvent reactii REDOX.

Acizi si Baze   

     Un acid este o substanta care creste concentratia ionilor de hidrogen(H+) in apa. O baza este o substanta care reduce concentratia ionilor de hidrogen in apa, cu alte cuvinte, creste concentratia ionilor de hidroxil (OH-).

     Gradul de aciditate sau alcalinitate al unei solutii este masurat prin valoarea termenului cunoscut ca pH, care reprezinta  logaritmul negativ al concentratiei ionilor de hidrogen:

        pH  =  1/log[H+] =  - log[H+]

Ce este pH-ul?    

     Pe o scara a pH-ului care porneste de la  0 (maxim de aciditate) si se termina cu 14 (maxim de alcalinitate), o solutie este neutra daca are pH 7. La pH  egal cu 7, apa contine in mod egal ioni de H+ si OH-. Substantele cu un pH mai mic decat 7 sunt acide deoarece contin o concentratie mai mare de ioni de H+. Substantele cu un pH mai mare decat 7 sunt alcaline deoarece contin o concentratie mai mare de ioni OH- decat H+. Scara pH-ului este logaritmica asa ca schimbarea pH-ului cu o unitate inseamna schimbarea concentratiei ionilor de H+ de  zece ori.

 Importanta unui  pH echilibrat                     

     Lucrurile vii sunt extrem de sensibile la pH si functioneaza cel mai bine (cu cateva exceptii cum ar fi portiuni ale tractului digestiv) cand solutiile sunt aproape neutre. Interiorul  materiei vii (excluzand nucleul celulei) are un pH aproximativ egal cu 6,8.

 

     Sangele, plasma si alte fluide care inconjoara celulele in corp au un pH cuprins intre 7,2 si 7,3. Numeroase mecanisme ajuta la stabilizarea acestor fluide asa ca celulele nu fac subiectul unor fluctuatii apreciabile in pH. Substantele care ajuta la stabilizarea pH-ului se numesc Bufere. Buferele au capacitatea de a lega ionii si de a-i scoate din solutii cand concentratia lor creste. Invers, buferele pot elibera ioni cand concentratia substantelor incepe sa scada. Astfel buferele ajuta la minimalizarea fluctuatiilor in pH. Aceasta este o functie importanta deoarece multe reactii biochimice care apar in mod normal in organismele vii folosesc ioni.

Oxigenul : prea mult pentru un lucru bun? 

    Oxigenul este esential pentru supravietuire. Este relativ stabil in aer, dar cand este prea mult absorbit in corp devine activ si instabil si are tendinta sa se ataseze de orice molecula biologica, inclusiv de moleculele celulelor sanatoase. Activitatea chimica a acestor radicali liberi este datorata uneia sau mai  multor cupluri de electroni nepereche.

   Aproximativ 2% din oxigenul pe care in mod normal il inspiram devine oxigen activ si acest procent creste la aproximativ 20% in cazul exercitiilor aerobice.

 

 Astfel de radicali liberi cu electroni nepereche sunt instabili si au un potential de oxidare mare,  ceea ce inseamna ca ei sunt capabili sa fure electroni de la alte celule. Acest mecanism chimic este foarte folosit la dezinfectanti cum ar fi peroxidul de hidrogen si ozonul care pot fi folosite pentru a steriliza rani si instrumente medicale. In interiorul corpului acesti radicali liberi aduc un mare beneficiu datorita abilitatii lor de a ataca si                          elimina bacteriile, virusii si alte produse reziduale.                                       

    Oricum, problemele apar cand prea multe molecule de oxigen activ, ori radicali liberi sunt produse in corp. Ele sunt extrem de reactive si pot deasemenea sa atace celulele sanatoase distrugandu-le. Acesti radicali liberi fura electroni de la  moleculele celulelor biologic sanatoase. Acest electron furat de oxigenul activ oxideaza tesutul si poate cauza boala.

    Deoarece oxigenul activ poate distruge tesuturi normale, este esential sa eliminam acest oxigen activ din corp inainte sa distruga tesuturile sanatoase. Daca putem gasi o metoda efectiva de a bloca oxidarea tesuturilor sanatoase de oxigenul activ, atunci noi putem incerca sa prevenim boala.

Antioxidantii blocheaza oxidantii periculosi         

    Un mod de a proteja sanatatea tesuturilor de distrugerile oxidarii provocate de oxigenul activ este de a inzestra cu electroni liberi radicalii de oxigen activ, neutralizandu-le potentialul de oxidare si preintampinand reactia lor cu tesuturile sanatoase.

    Cercetarile privind legatura dintre dieta si cancer sunt departe de a fi complete, dar anumite dovezi indica ca ceea ce mancam ne poate afecta predispozitia la cancer. Anumite mancaruri se pare ca ajuta in lupta impotriva cancerului, altele favorizand aparitia sa.

    Multe din distrugerile cauzate de substantele cancerigene din mancare pot apare datorita reactiilor de oxidare din celula. In acest proces, o molecula  "trasnita" de oxigen poate distruge codul genetic al celulei. Anumiti cercetatori cred ca acele substante care previn oxidarea – numite antioxidanti -  pot preintampina distrugerile. Aceasta duce, in mod normal, la teoria ca administrarea de antioxidanti poate fi un aspect important al prevenirii cancerului. Astfel de substante sunt vit. C, vit. E, beta-carotenul, seleniul. Aceste substante sunt agenti de reducere. Ele alimenteaza cu electroni radicalii liberi si blocheaza interactiunea acestora cu tesuturile sanatoase.

Apa, solutia naturala   

    Nu exista inlocuitor pentru o dieta sanatoasa si echilibrata, bogata in substante antioxidante ca vit. C, vit. E, beta-caroten. Totusi , aceste substante nu sunt cea mai buna sursa de electroni liberi care pot bloca oxidarea tesuturilor sanatoase de catre oxigenul activ.

    Apa tratata prin electroliza, pentru a-i creste potentialul reducator, este cea mai buna solutie in problema asigurarii unei surse sigure de electroni liberi care sa blocheze oxidarea tesuturilor sanatoase de catre radicalii liberi. Noi credem ca apa alcalina ionizata , apa cu un exces de electroni liberi pe care sa-i doneze oxigenului activ, este cea mai buna solutie deoarece potentialul de reducere al apei poate fi crescut spectaculos fata de alti antioxidanti din mancare sau vitamine suplimentare. Apa redusa actioneaza foarte repede si ajunge in scurt timp la toate tesuturile corpului datorita greutatii scazute a moleculei.

 

    4. Cum producem apa alcalina ionizata?

 

Procesul electrolitic                             

     De exemplu, apa de la robinet este aproximativ neutra (pH 7)  pe scara PH de 0 la 14. Cand masuram ORP-ul (potentialul de oxidare reducere) cu un ORP - metru gasim o valoare de aprox.+200 ~ +300 mV. Sticlele de apa imbuteliate au valoarea ORP de la +100 ~ +200 mV. Deoarece este un potential pozitiv rezulta ca apa este capabila sa atraga alti electroni si sa oxideze alte molecule. Apa alcalina ionizata, pe de alta parte, are un ORP negativ, aprox. -100 ~ -250 mV. Aceasta inseamna ca are o mare cantitate                                      de electroni pentru a-i dona oxigenului activ.

 

 

 

 

 

Cum functioneaza un ionizator de apa?       

     Ionizatorul de apa, putin mai inalt si mai gros decat un dictionar, este un aparat electric care se conecteaza la robinetul din bucatarie pentru a efectua electroliza apei inainte de a fi bauta sau utilizata in bucatarie pentru gatit sau curatat.

 

 

     Un adaptor special redirectioneaza apa de la robinet catre ionizatorul de apa. In interiorul ionizatorului apa este prima data filtrata, apoi apa filtrata intra in camera de electroliza echipata cu electrozi de platina placati cu titan unde are loc electroliza.

     Cationii, ionii pozitivi, sunt atrasi de electrodul negativ pentru a crea apa catodica (apa redusa). Anionii, ionii negativi, sunt trasi de electrodul pozitiv pentru a forma apa anodica (apa oxidata).

 

    

    Pot fi combinate si alte metode cum ar fi: ceramica bazata pe calciu, minerale speciale care sa stabilizeze hidrogenul active, roci naturale care fac structura apei compacta si minerale care pot avea actiune catalitica. Acest lucru face ca apa sa devina abundanta in grupuri mici de 6 molecule, suplimenteaza gustul, mentine puterea de eliminare impotriva speciilor de oxigen reactiv pentru o lunga perioada de timp si adauga o buna energie. 

     Interesant este faptul ca profesorul Won H Kim a declarat ca apa naturala alcalina ionizata are efect anti-cancer dar actioneaza si ca agent supresiv impotriva metastazei, in urma unui experiment efectuat pe soareci. In plus, aceasta a aratat o abilitate de a elimina oxigen activ in interiorul celulelor impreuna cu cresterea functiilor imunitare.                                                       Mai important este faptul ca nivelul de zahar in sange, trigliceridele si colesterolul s-au redus la soarecii cu diabet si obezitate, deci ofera o posibilitate pt. tratarea acestor boli.  

     Sistemele pe baza de minerale sunt acum folosite intr-un numar mare de aplicatii. Datorita faptului ca nu necesita electricitate, sunt utilizate in ionizatoare portabile personale, astfel incat oamenii sa se poata bucura de beneficiile apei ionizate oriunde s-ar afla. Sunt folosite de asemenea, in filtrele care se monteaza sub chiuveta sau in cartusele folosite in special de sistemele cu osmoza inversa,contribuind la aportul de minerale benefice in apa.

 

 

 

 

 

Inapoi